- ocupáţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. ocupáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. ocupáţiei; pl. ocupáţii, art. ocupáţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ocupáţie
Look at other dictionaries:
ocupaţie — OCUPÁŢIE, ocupaţii, s.f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forţele armate ale unui stat a unei părţi sau a totalităţii teritoriului unui alt stat; cucerire. ♢ loc. adj. De ocupaţie = (despre forţe armate) care ocupă temporar un teritoriu … Dicționar Român
activitate — ACTIVITÁTE, activităţi, s.f. Ansamblu de acte fizice, intelectuale şi morale făcute în scopul obţinerii unui anumit rezultat; folosire sistematică a forţelor proprii într un anumit domeniu, participare activă şi conştientă la ceva; muncă,… … Dicționar Român
ocupaţional — OCUPAŢIONÁL, Ă, ocupaţionali, e, adj. 1. Care se referă la ocupaţie (2). 2. Care este generat de ocupaţie (2). Risc ocupaţional. [pr.: ţi o ] – Din engl. occupational, fr. occupationnel. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
profesiune — PROFESIÚNE, profesiuni, s.f. 1. Ocupaţie, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoştinţe teoretice şi de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2 … Dicționar Român
afacere — AFÁCERE, afaceri, s.f. 1. Tranzacţie financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculaţii. 2. (fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Treabă (importantă), îndelenicire, ocupaţie. ♢ Afaceri interne (sau… … Dicționar Român
carieră — CARIÉRĂ1, cariere, s.f. Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăţi de substanţe minerale, materiale de construcţii etc. şi unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [pr.: ri e ] – Din fr. carrière. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
comandatură — COMANDATÚRĂ, comandaturi, s.f. Comandament al trupelor germane de ocupaţie. – Din germ. Kommandatur. Trimis de hai, 20.12.2004. Sursa: DEX 98 comandatúră s. f., g. d. art. comandatúrii; pl. comandatúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
meserie — MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii… … Dicționar Român
treabă — TREÁBĂ, treburi, s.f. 1. Activitate, ocupaţie, îndeletnicire. ♢ expr. A avea treabă = a fi ocupat. A şi căuta (sau a şi vedea) de treabă = a) a lucra conştiincios, cu sârguinţă; b) a şi vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în… … Dicționar Român
îndeletnicire — ÎNDELETNICÍRE, îndeletniciri, s.f. Meserie, profesiune; ocupaţie. ♦ Preocupare, grijă. – v. îndeletnici. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNDELETNICÍRE s. 1. v. ocupaţie. 2. v. activitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
